Astăzi, la 7 august, prăznuim pe Sfânta Preacuvioasa Maica noastră Teodora de la Sihla, cea mai vestită nevoitoare în peşteră şi în pustnicie dintre toate sfintele femei cunoscute până acum, care s-au nevoit vreodată în ţara noastră.Sfânta Teodora de la Sihla s-a născut în satul Vânători-Neamţ, din apropiere, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Tatăl său se chema Ştefan Jaldea şi păzea Cetatea Neamţului. Avea două fiice. Prima se numea Maghiţa, care a murit din tinereţe, iar a doua era fericita Teodora, care, mai târziu, s-a învrednicit de cinul monahal şi s-a făcut sfântă în pădurile din Munţii Sihlei.Crescând Teodora şi ajungând la vârsta de 18 ani, voia să intre în nevoinţa monahală. Însă, părinţii ei, au căsătorit-o cu un tânăr din Ismail, în sudul Basarabiei. Fericita Teodora s-a înţeles cu soţul ei să ducă viaţă curată şi fără prihană, spre slava lui Hris-tos Dumnezeu.
După câţiva ani, învoindu-se ei, Teodora s-a dus la Mănăstirea Vărzăreşti din judeţul Vrancea şi acolo şi-a tuns perii capului şi s-a făcut călugăriţă. Apoi, năvălind turcii au dat foc schitului şi fericita Teodora s-a ascuns în munţi cu stareţa ei, Paisia şi s-au nevoit amândouă acolo câţiva ani, până când bătrâna egumenă s-a mutat la Hristos.În acest timp a venit şi soţul ei la mănăstire şi, neaflând pe fericita Teodora, s-a făcut călugăr în Mănăstirea Poiana Mărului din Munţii Buzăului, primind numele de Elefterie. Apoi s-a învrednicit şi de darul preoţiei şi se ruga neîncetat să afle unde se nevoieşte Teodora, fosta lui soţie.Dar fericita Teodora, rămânând singură în munţi, a fost îndemnată de Duhul Sfânt să se reîntoarcă în Munţii Neamţului. Deci mai întâi a poposit la Mănăstirea Neamţ. Apoi, închinându-se la icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, a cerut binecuvântarea egumenului Varsanufie de la Sihăstria să se retragă la nevoinţă în Munţii Sihlei. Deci a primit binecuvântare şi a fost călăuzită spre Sihla de duhovnicul Sihăstriei, Cuviosul Pavel. Aflând o chilie de lemn şi o peşteră pustnicească aproape de Schitul Sihla, Cuvioasa Teodora a rămas acolo şi s-a nevoit singură neştiută de nimeni peste 30 de ani, în cele mai aspre osteneli. Că, uneori diavolii o ameninţau, alteori gândurile o chinuiau, iar alteori frigul, foamea şi setea o supărau. Dar ea cu mare bărbăţie le răbda pe toate. Se ruga neîncetat bunului ei Mântuitor s-o ajute, s-o miluiască şi s-o izbăvească de cursele cumplitului diavol.
Duhovnicul Cuvioasei Teodora, fericitul Pavel, venea regulat la Sihla şi o împărtăşea cu Preacuratele Taine. Dar peste puţin timp s-a retras şi el la viaţa pustnicească tot în munţii Sihlei şi acolo a adormit în pace.Auzind Elefterie, fericitul ei soţ, că Teodora se nevoia la Sihla, a venit în căutarea ei, dar ea era deja plecată la Hristos. Atunci a rămas şi el în Schitul Sihla şi slujea cele sfinte, fiind preot, vărsând lacrimi ziua şi noaptea. Apoi, bineplăcând lui Dumnezeu s-a săvârşit şi el la Schitul Sihla, fiind îngropat alături de biserică.Prin anul 1725, Sfânta Teodora era uitată de toţi şi se mângâia numai cu rugăciunea cea de foc a Duhului Sfânt. Simţindu-şi aproape sfârşitul, cerea de la Dumnezeu s-o învrednicească de Sfânta Împărtăşanie. Deci a rânduit Domnul să vină doi fraţi de la Sihăstria, care au văzut-o rugându-se cu mâinile în sus în văpaie de foc. Pe aceia i-a trimis fericita să-i aducă pe duhovnicul Antonie şi pe ierodiaconul Lavrentie din Sihăstria cu Preacuratele Taine. Şi îndată fraţii s-au întors la schit, călăuziţi de o lumină divină şi au adus pe duhovnic, care a unit-o cu Hristos prin Sfintele Taine.
Apoi, spunându-şi viaţa ei duhovnicului, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost îngropată în peşteră. După mulţi ani de zile moaştele Sfintei au ajuns în posesia familiei Sturza, de la Miclăuşeni - Iaşi, care a înnoit Schitul Sihla. Iar prin anul 1856 sfintele ei moaşte au fost date Mănăstirii Pecersca, din Kiev, în schimbul unor veşminte arhiereşti, fiind depusă în peşteră unde se află şi astăzi.Viaţa Sfintei Teodora ne uimeşte pe toţi. Ea a trăit la Schitul Sihla ca un înger în trup, hrănindu-se cu rugăciunea cea de foc, cu care slăvea pe Dumnezeu şi ardea pe diavoli. Căci cu darul Duhului Sfânt ajunsese la măsura desăvârşirii, asemenea Cuvioasei Maria Egipteanca şi Sfântului Daniil Sihastrul.Dar cine poate spune chinurile ei, privegherea cea de toată noaptea, izvorul lacrimilor, postul cel îndelungat, hrănirea ei cea cu fărâmituri aduse de la Sihăstria de păsările cerului, îndurarea frigului, bucuria Duhului Sfânt şi nădejdea cea mare a mântuirii?Că fire omenească fiind, întrecea firea bărbătească cu nevoinţa şi ajungea firea cea îngerească cu înaintevederea şi cu rugăciunea.Că nici frigul nu-l mai simţea, nici arşiţa soarelui n-o mai dogorea, nici foamea n-o mai chinuia, nici somnul de ochii ei nu se mai atingea. Ci ajunsese ca un înger în trup şi nimic altceva nu mai dorea, decât să se despartă de trup.
O, fericită este viaţa sfinţilor, a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor! Ei nici de îngeri nu se înfricoşează, nici de iad nu se tem, nici de diavoli nu se mai ispitesc, nici de cele pământeşti nu se mai robesc.Aşa ajunsese Sfânta Preacuvioasa Maica noastră Teodora -un înger în trup - care ardea de dorul Mirelui Hristos! Iar foamea şi-o potolea cu ierburi pustniceşti şi setea şi-o potolea cu apă din stânca de alături, numită până azi "fântâna Sfintei Teodora”.Azi este pomenirea Sfintei Teodora de la Sihla. Să urcăm cu făclii aprinse şi cu căutări duhovniceşti la peştera ei şi, slăvind pe Dumnezeu, cântări de laudă să-i aducem şi să-i cerem să se roage pentru noi păcătoşii.Fericită este viaţa sfinţilor şi a pustnicilor, a celor ce se roagă neîncetat cu credinţă şi cu lacrimi!Fericită este Sfânta Teodora că petrece în cer cu îngerii şi cu sfinţii şi se desfătează în lumina cea negrăită a Preasfintei Treimi.
Dar noi păcătoşii ce vom face? Cum ne vom mântui fără lacrimi, fără osteneală, fără iubire, fără rugăciune?Să luăm exemplu de la sfinţi, cum se rugau ei, cum răbdau, cum se smereau, cum iubeau ei pe Dumnezeu şi toată zidirea. Să ne smerim măcar, să nu lipsim de la biserică în sărbători, să facem milostenie după putere şi să ne mărturisim regulat la preoţii noştri. Numai aşa, cu rugăciunile Preacuvioasei Maicii noastre Teodora şi ale tuturor sfinţilor, ne vom învrednici şi noi de mila lui Dumnezeu, Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.
Arhim. Cleopa Ilie, „Predici la Praznice Împărăteşti şi la Sfinţi de peste an”, Ed. Ep. Romanului, 1996, pp.446-449
