"Copilăria Părintelui Cleopa", o nouă carte semnată Olguţa-Creangă Caia

Vă invităm Duminică 29 mai ora 18.00 la o lansare de carte scrisă de strănepoata lui Creangă:

"Copilăria Părintelui Cleopa", Ed. Doxologia, 2016

Lansarea va avea loc la Paraclisul nostru de pe str. Bistriţei nr.55, după slujba Paraclisul Maicii Domnului

A văzut lumina tiparului, la Editura Doxologia, cartea „Copilăria Părintelui Cleopa“, semnată de talentata scriitoare Olguța Creangă-Caia din Târgu Neamț, strănepoata marelui nostru povestitor Ion Creangă.

„Multe și mari minuni a făcut Părintele Cleopa cât a trăit, dar și mai mari minuni face de când Dumnezeu l-a strigat la ceruri. Port icoana Sfinției Sale în inima mea și ispitele fug de la mine și pacea cerească îmi stăpânește ființa. Când plecam de la părintele Cleopa, ne aducea de fiecare dată aminte de cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul: «Doamne, ce mult aș dori să pot să nu smintesc măcar și toți în jurul meu să-mi radieze căldura și lumina cu care să-mi împrospăteze mereu sufletul. Dar eu, eu oare fac același lucru pe care îl aștept?»“, spune autoarea.

Vorbind despre noua apariție editorială, Gheorghe Simon subliniază: „Calea spre mântuire e una firească și deloc înrobitoare, dimpotrivă, ea e deschisă oricui și biruitoare, în cele dintâi stătătoare: părinții, duhovnicii și ascultarea. Olguța Creangă-Caia se adresează sieși, mai întâi, apoi Cititorilor inocenți, fără vreo urmă de mustrare, îndemnându-i la meditație senină, la gesturi simple, firești, cutezătoare… E o încântare să citești despre Sensul și Înțelesul celor înalte, revelate, cât mai firesc, așa cum i s-au arătat și autoarei, încă din copilărie, spre cinstea și lauda Părinților. Admirăm talentul ei, cu ecou din Marele Humuleștean, în fiecare pagină și în fiecare Cuvânt, rostit și înscris, ca o Taină. Fraze scurte, accesibile, memorabile, despre Taină, despre Fericiri, despre Suflet, toate întregesc și fac să răsară, neopintit și nesilit, Icoana vie a dreptei credințe, pe calea cea mai la îndemână a unui suflet de copil: fără mustrări și interdicții, doar cu frica de Dumnezeu și ascultarea de părinți. Doar așa se poate ajunge departe, chiar unde nu te aștepți, în ținutul de taină al cunoașterii de sine. Printre rânduri și printre gânduri, te trezești, aievea, într-un loc al încântării, într-o clipă a înminunării, însoțit și confirmat de aripi nevăzute, ca într-un zbor inițiatic, epifanic, spre zarea cuminecării și spre orizontul încumetării…“

„Am fost fiică duhovnicească a Părintelui Ilie Cleopa…“

Olguța Creangă-Caia din Târgu Neamț este urmașul direct al scriitorului Ion Creangă, moștenind de la acesta atât zestrea spirituală, cât și harul de povestitor. Soție a preotului paroh de la Biserica „Sfântul Haralambie“ din Târgu Neamț, Olguța Caia s-a născută la Pipirig, la 13 august 1951, într-o familie cu unsprezece copii. „Sunt născută la Pipirig, în familia Creangă, bunicii mei locuind în casa lui David Creangă, bunicul scriitorului. Pe această linie sunt înrudită cu marele povestitor. Părintele Sofian Boghiu, care la momentul nașterii mele picta Biserica «Catedrala Munților» din Pipirig, ctitorie a Patriarhului Nicodim Munteanu, m-a botezat și mi-a pus numele Olga, spunându-le părinților mei că Sfânta Olga mă va ajuta în viață. Am avut privilegiul ca primul meu duhovnic, pe când aveam doar șapte ani, să-mi fie Părintele Paisie Olaru, apoi am fost fiică duhovnicească a Părintelui Ilie Cleopa. Rugăciunile acestora s-au auzit la ceruri și așa am devenit preoteasă, căsătorindu-mă cu teologul Teoctist Caia, absolvent al Academiei Teologice din Zagorsk, Moscova“, mărturisește Olguța Creangă-Caia.

Strănepoata lui Creangă are trei fete, cunoscute pe plan național, Ana-Maria fiind producător tv, iar Claudia și Olguța – cântărețe de operă, pe marile scene ale lumii. Între performanțele Olguței Creangă-Caia se numără înființarea Muzeului „David Creangă“ din Pipirig, implicarea în diferite proiecte educative și, nu în ultimul rând, lupta pentru cauza românilor din Basarabia.

În momentul de față, Olguța Caia lucrează la ultimele volume ale amplei lucrări „Copilăria copilului creștin“, aflate în curs de apariție la Editura Doxologia din Iași.

Părintele Cleopa, „mare duhovnic și predicator“

Cleopa Ilie s-a născut la 10 aprilie 1912, în comuna Sulița, județul Botoșani, și a fost botezat Constantin. S-a născut într-o familie de țărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei lui Alexandru Ilie. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, după care a făcut trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea.

În decembrie 1929 s-a alăturat obștii schitului Sihăstria, împreună cu fratele mai mare, Vasile. Pe 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, au fost primiți în obștea schitului. În 1935 a fost luat în armată, în orașul Botoșani. În 1936 s-a întors la schit și a fost uns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc Cleopa. În iunie 1942 a fost numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi.

Pe 27 decembrie 1944 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 a fost hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior, a fost numit oficial egumen al Schitului Sihăstria.

În 1947, Schitul Sihăstria a fost ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie a fost hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, fiind urmărit de Siguranță, s-a retras pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie a fost numit stareț al Mănăstirii Slatina din județul Suceava, unde se transferă alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina.

A întemeiat la Mănăstirea Slatina o obște care număra peste 80 de persoane. Între 1952-1954, a fost urmărit de Securitate și s-a retras în Munții Stânișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani a fost readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian.

În 1956, a revenit la metanie, iar în primăvara anului 1959, s-a retras pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde și-a petrecut următorii 5 ani. A revenit la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și a povățuit fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani.

A încetat din viață pe 2 decembrie 1998. Este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Sihăstria, având pre cruce mențiunea „mare duhovnic și predicator“. În același loc își duc somnul de veci alți duhovnici vestiți, precum părintele Paisie Olaru sau părintele Ioanichie Bălan, dar și pictorul Irineu Protcenco, cel care a zugrăvit câteva icoane ajunse deosebit de celebre, cea mai cunoscută fiind „Tânguirea Maicii Domnului“.

Irina NASTASIU